Lucrez
Lucrez din nou, un simplu gand care desi ma uzeaza, ma incanta totodata. Lucrez din nou, ma recunosc si privesc din nou spre oglinda, cautand un “cine esti?” mental, in ochii celui privit. Chiar aseara ma gandeam la anumite lucruri, un fel de retrospectie a zile, saptamanii, lunii, cum fac de obicei inainte sa ma culc, si gandindu-ma departe, mi-a venit in gand o anumita idee pe care am dezbatut-o mental minute in sir si pe care voiam sa o postez, singura MARE problema este ca … am uitat care era. Stiu cum suna, dar pe cuvant, nu reusesc sa-mi aduc aminte ce voiam sa spun de fapt.
Mai tare, din nou mai tare dau muzica, astept sa curga mierea din degete pe tastatura asta, care uneori, imi este cel mai bun prieten. Am observat o chestie ciudata, cu cat te porti mai frumos cu cei din jur, imbibati fiind in veninul altora de multe ori, iti raspund la bunatate cu sarcasm, rautate si venin. Nu pot sa spun ca m-am lecuit si ca voi incepe sa ma port urat, nici vorba, nu as fi eu, daca nu as persevera. Singura mea problema este ca nu reusesc sa ajung la sufletul anumitor oameni si sa-i fac sa ma accepte si sa accepte ca asa sunt, si ca nu le vreau raul. In fine, pana una alta, ma bucur de viata, intr-o deplina tristete caracteristica mie. Caut o muza, se ofera cineva? Caut o sursa de unde sa ma inspir, din iubirea careia sa pot scrie si altceva decat tristete pe pergament facut din inima curata. Vreau sa-mi scriu sufletul pe hartie, vreau sa-i arat negru pe alb, cata viata insufla in mine. Unde esti? De ce nu raspunzi la strigatele mele? De ce esti surda, muta si oarba pentru mine?
