Imortalitate

Miere otravita imi torni in urechi din nou. Oare iubire pt ce am fost nu mai ai ? Daca am ajuns sa decad, sa fiu nimic, tarana, de ce nu-mi intinzi a ta mana? Sa ma ajuti, sa ma ridici, sa ma iubesti la greu, la fel cum te iubesc mereu si eu.
Cel mai tare ma doare cand vreau sa fi aici si nu esti. Ce sunt de fapt pentru tine? Ce am devenit? Ce voi fi in viitor? Oare mai avem impreuna un viitor? Intrebari care ma framanta, imi rod sufletul. Ma simt mai rece pe zi ce trece si nu este nimeni sa vada, aceasta povara.
A trecut atata timp de cand te-am iubit, de cand am simtit “acasa” in ochi tai perfecti. Te vad in orice colt al camerei mele, oarecum nu cred ca ai plecat vreodata de aici. Adoram sa ma privesc prin ochi tai, sa gust tristetea-n ochi mei, sa-mi vad chipul fericit, sa zambesc doar pentru tine. Sa ma indragostesc de fericirea ta, de zambetul tau, de cine esti, de cine mi-ai aratat ca poti fi. Atatea cuvinte pentru atat de putin.
Un mic citat :
“ I remember my mother when she was dyin’, looked all shrunk up and gray. I asked her if she was afraid. She just shook her head. I was afraid to touch the death I seen in her. I couldn’t find nothin’ beautiful or uplifting about her goin’ back to God. I heard of people talk about immortality, but I ain’t seen it. I wondered how it’d be like when I died, what it’d be like to know this breath now was the last one you was ever gonna draw. I just hope I can meet it the same way she did, with the same… calm. ‘Cause that’s where it’s hidden – the immortality I hadn’t seen. “

~ prin lorinelul pe 13 iulie 2010.